O buna prietena ma intreba acum cateva zile: "ce crezi, toate lucrurile astea [rele, nu mai intru in amanunte, o sa va dati seama] ne fac mai rai sau doar mai goi pe dinauntru?"
[Intrebarea nr.1]Altcineva crede ca te fac mai bun. Probabil, in cele din urma, dupa ce obosesti sa mai fi rau cu tine insuti sau fata de cei care nu stiu ce-i asteapta intalnirea cu tine... Personal (eu) si personal (ea) cred(-em) ca e posibil, dar ca depinde de structura interna a fiecaruia. Admitem, deci, ca da... Dar, in ce sens, bun? [Intrebarea nr.2]
IMHO (in my humble opinion):
R1: Eu cred ca ambele, doar ca nu in egala masura. Una sau alta mai mult ca cealalta, exact, in functie de structura interna a fiecaruia. Din pacate, stiu asta pe pielea mea. Devenim mai reci si mai distanti, mai circumspecti si mai rationali (?), mai pragmatici si, din pacate, mai egoisti [de aici si '
DOAR EU']. Toate astea atrag automat si golul din noi. Adica toate frustrarile, nereusitele, amintirie urate, teama, apatia, amarul si cate si mai cate. Si apoi, pornim la drum din nou, o luam iar de la capat spunandu-ne ca
"This year's love had better last". Suntem in pericol sa ne transformam in niste
"supergirls"... Doamne, sper ca nu.
R2: Mai buni, adica, mai fraieri de atat? Se poate si mai jos de atat? Hmm. Nu ma intelege gresit, dar daca esti bun (sau asa cum esti tu, deschis, sincer, na) si dai iar peste niste [ahem ahem]? Ti-o iei din nou. Clar. Poti fi bun cu cei care merita si care dovedesc asta, in cele din urma. Mare atentie, totusi, ii poti rani chiar si asa.
Apoi, mai buni, in sensul de mai intelepti, mai rabdatori, mai...cum? Eu sper ca da, dar nu e intotdeauna asa.. Stiu eu pe cineva.
Asa ca..."imi pare rau, dear, ca [...] sau pt ca [...], dar [...], asa ca [...]". "Ah, e ok, stai linistit/a, cu placere."
Ne vedem' la motoare', cat o mai fi cald afara...si comentati aici, puteti.
