Erata

In mesajul de mai jos s-a strecurat o greseala. La intrebarea "- ce nevoie sau de ce a trebut sa ma minti inca din in noiembrie 2007?" varianta corecta ar fi trebuit sa fie noiembrie 2006. Asta e, am uitat cand am produs Tributul Anathema. Deci, mai nasol.

Amar

Ok, e timpul sa dam cartile pe fata. N-as fi facut-o daca nu primeam un mail mizerabil si care, din nou, a schimbat totul. Daca mai era ceva de schimbat.

O sa vorbesc putin despre mine inainte. Nu am fost cel mai bun prieten pe care si l-au dorit unii sau altii. Nu am facut cele mai frumoase lucruri uneori. Nu merit vreo statuie sau laude si nici nu cer. Sunt un tip mai degraba sangvin decat cumpatat si stiu ca uneori am sarit si eu calul. Asta e, asta a fost, fuck it. Mereu am fost adeptul dreptatii si al adevarului, insa. Si o sa ma bat cu caramida asta in piept cat voi trai. Insa, la ce mi-a fost dat si mie si Nadjei sa asistam depaseste orice imaginatie. Ma simt dator sa o spun si ca o forma de usurare. Ma simt incarcat cu asta si nu am nevoie. Asadar, o sa fiu scurt pe cat se poate.

Un personaj, Klepsy, si-a mintit toti prietenii mai vechi sau mai noi cum ca ar avea cancer la coloana si trebuie sa se opereze in Anglia. S-a folosit de toti ca sa isi atinga scopurile. A profitat de masa, de casa, de bani, de ajutor pentru muzica lui, dar mai ales de empatia si de sufletele lor, ale noastre, adica. Stiu oameni din acest grup care au plans nopti intregi pentru suferinta lui, care s-au rugat ca niciodata in viata lor, sa se vindece aceasta problema...

Marsavia a continuat timp de doi ani, timp in care a tesut si alte subiecte secundare ca de exemplu furtul contului de mail si messenger, conturi pe care le folosea si acum bine mersi. Nu ar fi de mirare daca nu si-ar si trimis singur toate mailurile care il compromiteau. Nu m-ar mai mira nimic.

In acest oribil scenariu au mai aparut o iubita din Bucuresti si o alta in Anglia care, dupa spusele sale "complotau" impotriva lui si tot asa.

Tributul My Dying Bride organizat de Fane la Bucuresti a trebuit grabit ca data din cauza ca "murea Klepsy si trebuie sa i-l dedicam".

A urmat o alta veste infioratoare: boala ii recidivase si trebuia sa se opereze din nou. Inca in posesia log-urilor de messenger in care el ne povestea toate chinurile prin care trecea in urma tratamentelor si operatiei, detalii parca desprinse din wikipedia, ne-am infiorat la formarea intregii imagini a complotului.

Din pacate sau din fericire, nu stiu inca, nu am putut sa il ajut sa isi realizeze proiectele muzicale, eu insumi miscandu-ma destul de lent pentru ale mele din cauza problemelor mele personale. Mailul primit de la el imi reproseaza printre altele si lipsa acestui ajutor ca inca un motiv al minciunii sale. Terfelirea sufletului Nadjei, insa, nu avea nevoie de motive marsave.

In weekend-ul de dinainte de concertul de deschidere pentru In Flames ne-a dat o alta veste trista. Ii murise tatal si trebuia sa plece urgent sambata in Anglia si se va intoarce duminica seara. I s-au virat bani pe card sa aiba pentru bilete si de cheltuiala, toata lumea era trista si uluita. Zilele acestea am aflat ca de fapt, iubita sa din Anglia aflase de viata sa secreta, de celelalte iubite si de minciunile sale patologice si l-a renegat. Iar reactia lui a fost sa place repede la ea. Asadar, nici vorba de deces.

Minciuna urma sa iasa la iveala curand. Alti prieteni care il gazduiau aici la sederile sala in tara au realizat usor usor ce se intampla de fapt si l-au trimis la plimbare. Atunci a trebuit sa il iau la mine, prietenii neanuntadu-ma cum stateau lucrurile. 6 zile a locuit la mine, nu mult fata de cele 2 luni la cei de dinainte. Dar 6 zile mi-au fost indeajuns sa imi permita sa ofer tot ce puteam. Si eu, si Nadja.

Plecam la serviciu si el statea acasa. Pe mancare, pat, gin, internet, etc. Apoi aflam de la alti oameni ca se plangea la ei in tot acest timp ca sta pe strazi sau prin parcuri si ca nu are ce manca. Cum vi se pare? Am inchis ochii si ma purtam ca si cum nu s-a intamplat nimic. La fel si Vlad, la care a stat in ultima zi inainte de intoarcerea sa inapoi in Anglia.

Si a plecat in Anglia. Moment in care cel putin noi l-a pus pe "ignore", in general. El continua sa ne trimita mesaje in care ne intreba "dar ce am facut, s-a intamplat ceva?".

Acum cand va povestesc aceste randuri inca nu pot sa cred cum suna mailul primit de la el, mesaj in care sunt eu cel acuzat. Si Nadja. Acuzele ca motive ale includerii noastre in tesatura sa parsiva. Mesaj care ma asteptam sa fie cu o rugaminte de iertare, macar. O prietena imi spunea ca fiind Pastele e bine sa iertam. Nu am nevoie de un motiv pur incidental, dar as fi avut nevoie de o dovada de umilinta, macar. Nu am povestit totul, insa. Multe lucruri le aparin oamenilor carora li s-au intamplat, nu e de caderea mea sa le spun aici.

Am obosit sa scriu, ma doare capul si nu merita tot acest consum nervos si emotional.

Totusi, am cateva intrebari, evident retorice, nu mai astept raspuns:

- ce nevoie sau de ce a trebut sa ma minti inca din in noiembrie 2007?

- de ce a trebuit sa santajezi emotional, afectiv, atatia oameni?

- de ce te-ai folosit de sufletul Nadjei?

- de ce nu te-ai intrebat oare ea ce simte cand te intreceai in povestiri macabre despre cursul bolii inexistente?

- de ce nu ai avut curajul sa imi spui in fata de probleme tale reale. pentru tine nu m-as fi dat in laturi. sigur, timpul meu era limitat de problemele mele, dar eram mereu acolo unde imi spuneai sa fiu..

- sunt sigur ca la fel au fost si ceilalti oameni implicati

- de ce nu ne-ai spus adevarul macar la fuga asta inapoi in Anglia? am fi inteles si iertat. stiam deja de cateva zile si tacerea noastra trebuia sa fie un semn al putintei iertarii noastre.

- de ce ai continuat sa te porti de parca aveai cel mai pur suflet din lume

- ma acuzi in mail ca fac asta pentru ca "ma oftic" sau sunt invidios ca ai apelat la alte persoane sa iti faca muzica. Nu, Klepsy, eu am facut doarce am putut sa fac in momentul ala: ti-am dedicat un album cu muzica mea, parte din mine, din sufletul meu, asa cum o fi el. Numele tau este scris cel mai mare de pe disc, erai tinta tuturor gandurilor mele bune. Si acum..?

Iti doresc sa te vindeci, intr-adevar. De problemele cu tine insuti, evident, pe care stim ca le ai. Stai un timp acolo, nu reveni cata vreme lucrurile sunt calde. Intoarce-te intr-adevar catre Dumnezeu si asteapta-te la vesti de la El. Noi, oameni find, slabi, poate vom vedea altfel lucrurile in timp. Spera la asta.

Si fii fara grija de mine, eu primesc vestile mele de la Dumnezeu pentru viata mea.

O sa iti dedic si urmatorul album care stii deja cum se va chema: Mirror. Cand vei deschide CD-ul sa-mi spui daca te poti uita la el. Mi-l dedic si mie, evident. Pana cand va veni ziua intoarcerii tale ca Om printre noi.

Nu voi aproba nici un comment, nu am nevoie nici de compasiune, nici de atacuri ca cel al tipei de mai jos, subiectiva fiind din anumite motive, nestiind insa ca e una din victime. Asta e.

Proiect de film

Lucrez la un film de scurt metraj, n-am mai facut de ceva timp unul si era cam timpul. Cand zic scurt metraj ma refer la nu mai mult de 10-15 minute. Hai, 20, fie..desi actiunea din scenariu se intinde pe vreo 2 ani.

Am nevoie de parerile voastre sincere si oneste, vreau sa-mi spuneti daca ideea mea e buna sau daca, dimpotriva, e o prostie. Hai sa vedem.

Synopsis: un tip; varsta cam pe la vreo 26 de ani, sa zicem, cu ceva ocupatii boeme, artistice, face cunostinta mai indeaproape cu alti cantiva artisti ca si el cu ocazia punerii in scena a unei piese de teatru... Fara sa aiba legaturi mai mult sau mai putin stranse, tanarul le marturiseste acestora ca va pleca intr-o calatorie, departe, pentru a urma un tratament pentru o afectiune. Noii lui prieteni se vor intrece pe ei insisi, care mai de care, sa il ajute pe tanarul artist. Mai cu o vorba buna, mai cu empatie, afectiune, bani, mancare, un acoperis... La aflarea nemiloasei vesti ca va muri, energia remanenta si-o foloseste pentru ultimele picaturi de bucurie din viata sa: iubirea tinerelor virgine si muzica sa. Insa, printr-un joc al sortii, toti prietenii sai afla ca muribundul si nefericitul lor prieten este un mare maestru al manipularilor emotionale si mentale. Va scapa acesta cu viata de furia si dezamagirea celor inselati?

Probabil, pentru deliciul publicului si happy ending, voi apela pentru finalul filmului la scene in genul filmelor americane horror de categorie D din anii 60-70. Imi si imaginez personajul cu camasa alba sfasiata si plin de sange, prins intre ghearele prietenilor sai transformati deja in Zombies la aflarea tuturor acelor vesti. Omg, o sa fie tare. :)

Despre fariseism (a cata oara)

Ei bine, cine credea pe bune ca facatorilor de sunete din buton sau manuitorilor de loop-uri le-a venit mintea la cap s-a inselat. Dupa o minunata dar debila campanie contra playback-ului si altor minuni de genul asta, iata ca s-a nascut un nou concept: acela ca esti trendy, marfa, cool, misto sa canti live cu trupa ta de "densmiuzic". Zis si facut, dragilor, doar ca deja "densmiuzicul" nu mai e chiar asa cum il stiam, dimpotriva, a capatat o directie mai spre pop si chiar rock si asta si din cauza ca unii chiar nu stiu sa orchestreze ceea ce faceau din butoane inainte si ca sa nu mai spun ca cei mai multi instrumentisti din trupele de acompaniament "densmiuzic" sunt oameni care in viata lor obisnuita isi invart pasiunile undeva intre rock, metal, indie, reaggae si alte lucruri frumoase, dar, cum banul e rege si trebuie sa "mananca si ei ceva"... Treaba este ca acesti componenti din trupele de "densmiuzic" se tot lauda in stanga si in dreapta, pe blogurile lor si pe unde apuca cu cultura lor muzicala, cu apetenta lor pentru muzica cu adevarat buna, pentru calitate, totodata respingand clar superficialitatea, etc etc, ca m-am plictisit eu scriind minciunile astea. Ba mai mult, ii vezi pe la concete cu Muse impanandu-se mai apoi cu faptul ca ei au fost la un asemenea concert, cum ar veni "moama, ce marfa sunt acum ca imi place muzica buna care mi-a placut mereu".. Nu era un citat, era numai o interpretare, adica asa cum a ajuns la oamenii cu bun simt. Muzical si nu numai, evident.

Bun, textul de sus s-a dorit pentru a introduce o intamplare. In fine, eu nu i-as zice chiar intamplare sau "pasarica", eu chiar cred ca oamenii astia mint cu nerusinare cand afirma ca ei "nici usturoi n-au mancat si nici gura..". Despre ce e vorba: minunata trupa (mai nou) Hi-Q a fost invitata la ultima editie de Top Super Hits de la TVR, editie pe care, cu totul intamplator, am urmarit-o in direct. Totul frumos si stas pana la minutul 05:26 (urmariti inregistrarea din link-ul din titlu) cand dl Florin Grozea, component Hi-Q a dat-o de gard: ".. noi NU va cantam Beatles sau prostii d-astea..." . Moaaaaa.. adica, cum, prostii d-astea?.. Deci, cum (vorba lui Mircea Badea)?

Sper din tot sufletul ca cei cu bun simt care ii urmareau in momentul ala sa le fi tras niste zicale din popor despre respect si alte persoane ca asa ceva, pe postul public, fratioareeee.. S-a terminat, s-a terminat. Minciuna a iesit la iveala, in cele din urma, adevarul rostit primul din gura pacatosului. A incercat el sa o dreaga imediat dar cum am zis, mon ami, s-a cam terminat. Nu mai zic despre Beatles sau alti precursori sau despre muzica intr-adevar de calitate ca nu prea meriti sa citesti asta. Dar pe cuvantul meu, te alerg daca te vad la: Metallica, Lenny Kravitz, Massive Attack, Air, etc.. Sa-ti cer socotoeala si sa te arat cu degetul, evident, doar ce credeai? Eu sunt pasnic, sunt cu rock-ul, cu pacea, cu sexul liber, :). Nu te voi alerga la: orice carnat de dj care ne mai viziteaza tara in ideea ca drogurile sunt mai accesibile aici si pitzipoance mai proaste ca aici nu gasesti, orice party in care se lasa sa curga spuma de orice fel ar fie ea, orice bal de boboci in care voi si altii ca voi va faceti ca [,] cantati, etc.. Una peste alta, am tinut neaparat sa ma descarc aici pe spatiul MEU public. Este ceea ce cred eu, sa fie clar. Mi-am schimbat complet parerea despre aceste schimbari "in bine" ale trupelor de "densmiuzic" dupa treaba asta. Acesta este adevaraul, orice incercare de disculpare nu face altceva decat sa sporeasca rahatul. Astept contrapareri si altele, nu mi-e teama de reactii. I have a guitar and I am not afraid to use it.

BCR ou pas? Deunazi, avand mare trebuinta sa fac un transfer bancar, am ales in drumul spre job sa intru intr-o banca din apropiere ca sa-mi fie si mie mai usor, sa-i zicem bancii BCR, pe numele mic. In fine, pe scurt, am ales sa deschid un cont numai ca am fost anunta ca dureaza sa-l  activeze vreo saptamana sau "daca am noroc, mai putin". Nu am avut. Problema este ca nici azi  cand am decis sa merg sa vad ce se intampla, dupa o saptamana incheiata.  Ajuns acolo mi se spune ca "aaa, nu, doamna se referea la activarea serviciului de internet  banking, contul trebuia sa fie valid din momentul in care l-ati facut".. Nervi, etc etc..  Ok, zic, am nevoie sa fac transferul. "Cand?" Acum o saptamana. pai nu aveti suficienti bani  de comision. More nervi, etc, etc... Ok, am mai depus ca sa aiba micutii ce lua din grasime. Dar promit s afac transferul si sa ma mut la alta banca. De exemplu, ING mi-a activat serviciul de e-banking in 10 minute, iar contul imediat. Probabil ca viitorul este al bancilor de genul asta. Sau probabil ca pentru BCR am fata de fraier. Sau probabil ca BCR tine neaparat sa ramana o banca romaneasca. Sau probabil am avut eu ghinion, desi ma indoiesc. LE: ma scot din sarite modificarile pe care cei de la google le-au adus felului in care se editeaza posturile. nu mai poti formata nimic ca inainte, o prostie, o sa trec pe worpress in curand.

(CLICK PE IMAGINE, VA ROG) Salut. Uite o treaba care mi se pare in acelasi timp si hilara, si patetica, dar si complet aiurea... Un mare designer, Seth Siro Anton (Septic Flesh, Soilwork, Paradise Lost) care a desenat coperti pt Soilwork, Paradise Lost, etc, a gasit in artwork-ul desenat de Niklas Sundin (Dark Tranquillity, In Flames) pentru Mercenary sursa de inspiratie. Am vazut prima data coperta pe un site si am zis vazand-o cu coada ochiului ca e vorba de Mercenary dar stirea legata de acest disc mi se parea gresita. Uitandu-ma mult mai atent am vazut problema.. Am analizat aceste doua coperti cu un coleg de-al meu, designer si el, insa nu am putut gasi un motiv de coincidenta.. Sau poate ca este chiar o coincidenta, noi nu avem cum afla asta, inca. Pe de alta parte, Seth Siro este un incredibil grafician care nu ar face asta, deci, dilema e si mai mare... De la stilul copertei, la tehnicile utilizate, de la leitmotiv si pana la background, fara sa mai punem la socoteala ca numele albumului este mereu deasupra numelui trupei, s-ar putea spune ca este un plagiat oribil... Insa, asa cum spuneam, cunoscand in cea mai mare parte lucrarile celor doi, nu pot afirma nimic, dar absolut nimic, cu siguranta. Dar promit sa ii intreb, ma intriga prea tare treaba...

Se stie ca anul 2006 a fost Anul Mozart. Mai exact Anul Johannes Chrisosthomus Wolfgang Gottlieb Theophilus (Amadeus) Mozart. LOL. Il consider alaturi de Beethoven sau Bach cel mai ilustru compozitor si, Slava Domnului, cred ca am ascultat mai mult de jumatate din opera sa.
Dar postul asta este unul de genul "joy-oh-joy". S-a descoperit in Austria o lucrare de-a lui. Exact, nestiuta, necantata, ne-etc. Si aceasta se va canta chiar azi pentru prima data. Un real moment istorico-cultural, daca este sa ne gandim. Ultima si cea mai frumoasa veste pe 2006, un an atat de controversat. Bine, asta si aceea ca Anathema vor concerta iar in Romania dupa 13 ani.
Dar sa revin la Mozart. Mereu am zis ca, daca Beethoven traia in ziua de azi, cu siguranta canta rock. Dar Mozart ce credeti ca ar fi cantat?
Hey, Mozart, I love you man.
 

(doar eu - part 2)

Nu mai stiu in blogul cui am citit ca nu intelege femeile. Ba mi-am amintit, dar nu e important. Ei bine, care (naiba) e barbatul care sa poata spune: eu, eu..? Eu nu stiu vreunul, nu am asa ceva printre amicii mei. Ca, slava Domnului, care mai de care e terminat, sfasiat, confuz, la pamant, etc etc..Da, din cauza vreunei femei care, bineinteles, nu-i asa, nu stia ce vroia... Nu bag aici toate femeile in aceeasi oala, nu. Doar pe acelea pe care le vrem noi si ele ioc. Te legi sufleteste de ele cu un fel de cordon ombilical prin care trece fluidul afectiunii dinspre tine catre ele, dar atat. Iar intr-o lume post-post-moderna, fara reguli clasice, fiecare face ce vrea si te trezesti ca la celalalalt capat al cordonului este..lol, un nod. Sau daca s-a grabit sa plece, un carlig de rufe pus in graba...Sau chiar nimic si afectiunea ta se scurge pe jos si intra in pamant poluand materia imperfecta cu perfectiunea sentimentelor tale de cretin ce esti, tampitule.

Zice: "Bai, dar de ce [...] masii, nu ma simt mai sigur pe mine, mai intarit si mai cinic?.." Lol, ca sa zic asa... "Pai, ca n-ai de unde, asa esti tu croit..." sau ce naiba sa-i mai spun sa faca?..Ah, simt ca incep sa dau sfaturi, o trasatura masculina, si nu stiu sa-i dau..Adica stiu, dar parca sunt din carti, din filme..
"Nu, ma," zice.. "pai, tu cum reusesti?" Tare, ma gandesc.. "ce sa reusesc?", intreb.. "Pai, sa te doara-n stii tu ce daca iti zice vreuna la care tu tii ca un imbecil ca sa gandiiit eaaa...[ ;)) ]...ca n-ar merge sa continue..."
Phaaa... "pai...man...nu reusesc nici eu." Confuzie totala..hai la o bere..

Da, suntem un grup destul de larg de astfel de dinozauri, care fugim destul de haotic de glaciatiunea produsa de un numar tot mai mare de femei, care se misca foarte repede pe campul de lupta. Folosesc niste arme neconventionale, lupta urat, lovesc sub centura si sunt atat de rapide incat din doua miscari te-au facut, boule.

Nu urasc femeile, acesta nu este un post despre asta... Ba chiar le iubesc, e ca in bancul ala: sunt un lesbian, iubesc femeile... Si mare dreptate avea Cartarescu in a lui "De ce iubim femeile". De fapt, asa am vrut sa numesc postul asta, dar nu vreau sa afirm o opinie...vreau doar sa zic, uite ce dracu mi se intampla si ca de asta ajungi sa spui "DOAR EU". DOAR fuckin' EU. Da, sunt putin furios, scuze. Nici nu am cum sa fiu altfel... Doar maine o iau de la capat, nu?..

Postul de azi..

JIMI

...s-a sfarsit...

(prietene, daca nu te tine inima sa mergi mai departe, considera ca nu am mai scris nimic si voi intelege, nici eu nu am putut reciti...si nu te mira ca nu e nimic mai jos. este, crede-ma.)

...azi am apucat de am ajuns la ai mei in jurul orei 21 sa iau si niste scule si sa il vad pe Jimi. Statea pe o parte, acoperit de perna electrica, calduta, fiindca avea temperatura foarte scazuta... respira greu pe gura si avea un ochi intredeschis..m-am asezat cu capul langa el si instantaneu am izbucnit in plans. Stiu eu cativa care vor spune "patetic". Nu e momentul acum sa va spun unde sa va duceti.. Il mangaiam si ii spuneam sa mai ramana pana maine, asa cum l-am rugat si ieri, sa mai ramana pana azi...stia ca ii vorbesc si deschidea mai mult ochiul si avea cate o zvacnire din varful coditei... asa ma bucuram cand facea asta..si ii spuneam lucruri numai de noi stiute si iar dadea din codita..si ma rugam si iar il mangaiam si iar dadea din codita. A venit si mama si se bucura si ea, dar numai eu stiu ce durere era si in ea. A fost 'mamica' lui, in fond. Cine ii dadea sa manance cand vroia el, cine il spala, cine curata dupa ce.., cine il iubea mai tare... Cand s-a nascut, pisica l-a respins, nu il lasa sa se alapteze, nu stim de ce. L-au hranit doua luni cu seringa. Apoi a venit mama cu el acum aproape 14 ani si i-am pus numele Jimi. Da, imi placea mie de Jimi Hendrix... Oricum, pana in ziua de azi am discutii cu mama despre care dintre noi a fost nasul de botez.. L-am alintat in toate felurile, i-am pus tot felul de nume si porecle, nu mai are rost sa le insir aici. Dar, important, mereu ii spuneam la ureche ca el este "fratiorul meu mai mic" sau "prietenul meu cel mai bun" si el stia asta... Printre prietenii mei eram un ciudat cu poza unei pisici intr-o rama mica, pe noptiera... Acum 4 ani a fost foarte bolnav..dar foarte bolnav, era o leguma, insa, sansa a fost sa am niste relatii la Salvavet si un medic de acolo (Horia Elefterescu, multumesc.) cu care am facut eu un film ne-a ajutat cat a putut el si a reusit.. Ziua, el il trata si il ingrijea, noaptea noi il iubeam si stateam cu el si tot asa timp de vreo 2 saptamani, apoi medicii de a noi, de la cabinetul de langa bloc, Paul si Garofita... Mama slabise, era rau... Jimi se intrema pe zi ce trecea, incepuse sa manance, sa bea apa, sa se ridice in labute... ...astazi nu a baut deloc apa, singurul lucru pe care il mai facea...semn ca la oamenii care nu mai au nevoie de asta pentru dincolo.. I-au facut in timpul zilei alte perfuzii cu glucoza, am inteles, si o alta doza de insulina, pentru ca, da, i s-a depistat diabet de 6 ori mai mare decat limita maxima. Intre timp, joaca asta dintre noi, eu vorbindu-i si el dand din codita intr-o stare de semiconstienta, a dus la un fel de intrare in normalitate. A sunat la usa fratele meu, a intrat in casa, dar era mai liniste decat oricare din datile cand venea. Am mers sa vad de ce si..am vazut cutia din lemn pe care a facut-o in dupa-amiaza asta.."sa fie..poate trebuie..", a zis cu o voce complet stearsa...Mi-a scazut brusc tensiunea si nu mai auzeam decat un tiuit in urechi...mama era linistita, dar nu intelegeam de ce. Sa fie oare mai tare decat noi? M-am intors langa 'omulet' si era la fel...Apoi, am facut cu schimbul langa el si parea ca comunica cu noi prin zvacnirile varfului coditei...I-am spus sa imi promita ca nu pleaca si ca mai ramane inca o zi, ca am nevoie de el... Poate ca in lumea oamenilor pare exagerat sau o copilarie..dar in lumea mea, durea atat de tare...Dupa atatea luni de vesti proaste, intamplari cretine si de lucruri si prieteni pe care i-am pierdut gratuit si inutil, la el veneam des si ne frecam fruntile unul de celalalt si el torcea si ma iubea neconditionat. Si mama se mira de ce vedea, chiar daca ea primea toata atentia lui, in fiecare zi... Dar eu nu prea veneam pe acasa si, poate, de asta se mira... Am plecat la mine acasa destul de apasat, dar mai linistit, doar dadea din codita...Ieri, cand l-am vizitat, dupa ce tata imi spusese sa vin sa il mai vad pe Jimi ca nu se stie cat mai ramane, ca e foarte bolnav (veste care iar a cazut ca un traznet dupa o zi de luni plina de vesti aiurea, o zi de marti la fel) am ramas parca ascuns dupa ziddul de la hol catre dormitorul unde era pe pat acoperit cu o patura, cu patura mea, care ramasese la ai mei...Nu ma puteam misca, nu puteam face nici un pas spre interiorul camerei, catre el... Eram impietrit din momentul in care i-am vazut varful urechilor iesind de sub patura... ........ In viata mea, toate mortile au fost anuntate prin telefon. Prin telefonul mobil. E mobil ca sa il iau cu mine sa nu pierd asemenea vesti..stupid. Asa s-a intamplat cand s-a dus binica mea, cea care m-a crescut... Atunci am fost o vreme rupt de realitate, desi stiam de zile intregi ca din moment in altul... Oricum, nici azi nu pot spune ca nu ma mai gandesc la asta, ca mi-a trecut...sunt dati cand cedez... A sunat telefonul si am vazut numele fratelui meu pe ecran. "Ce naiba, doar acum mai putin de o ora ne-am despartit, o fi uitat ceva", mi-am zis intr-o fractiune de secunda. In fractiunea imediat urmatoare, am inghetat. Totul s-a incetosat in jur..stiam deja de ce ma suna... Am raspuns greu si nu am pus imediat telefonul la ureche.. Era liniste, se terminase... "...hai incoace ca a murit Gicutzu'...", cred ca a zis, nu mai stiu, nu mai auzeam...asa ii zicea tata cand il alinta...nu mai stiu ce s-a intamplat intre momentul in care am inchis telefonul si momentul in care a sunat tata... "..da, stiu, mi-a zis Gabi..vin acum..." dar printre cuvintele mele o auzeam pe mama plangand asa cum nu am mai auzit-o niciodata..Am inteles ca, definitiv, s-a rupt ceva din ea, i-a murit si o jumatate de suflet. Cealalta suntem noi, copiii-ei-oameni, de sange... In timp ce ma imbracam am avut luciditatea sa caut pe internet contactele despre Raiul Animalelor, acel cimitir pentru ele... E ciudat cum, de fiecare data cand am trecut pe langa el in drumul spre mare sau am citit intamplator ceva, mereu am zis ca aici voi veni cu el, cand se va intampla... Am sarit peste ora tarzie si am sunat, ma gandeam eu ca vor intelege... Am stabilit totul pentru a doua zi..deja, azi... "Da, doamna, avem noi cutia..deja...", si am uitat ca vorbeam la telefon.. Ajuns acasa la ai mei, am imbratisat-o pe mama..."Doamne", mi-am zis, "imi ajunge pana la umar..". Atunci mi-am promis ca o voi imbratisa mai des, oare de ce am aflat asta abia atunci... 'Baietel', alt nume de alint, era deja in cutie, in hol. La capul lui, mama aprinsese o lumanare, ce daca era un animal, penttru noi a fost membru de familie cu drepturile lui. Cateva secunde, poate mai multe, nu am reusit sa cobor la el, eram atat de impietrit . Cu greu am reusit, si l-am atins.. Era inca cald, mobil. I-am aranjat labutele si 'costumul', blanita. Apoi am scos de sub el codita si am coborat sa il sarut..."omuletule, doar te-am rugat sa mai stai o zi.." Restul din ce am mai spus pastrez pentru mine... Am aflat ca omuletul asta mic a reusit sa se dea jos din pat cu, oare de unde putere, nu vom sti, dar unde vroia el sa mearga? Catre ce? Sau sa faca ce... L-a luat tata in brate si parca scancea, mititelul.. Apoi, l-a pus pe pat, dar omuletul s-a cambrat de cateva ori si apoi a scos un sunet care aducea a urlet in lumea oamenilor... Omuletul nu vroia sa plece, vroia sa ramana cu noi, doar era cald si bine si stia ca e mai mult decat iubit... S-a oprit din viata. Se sfarsise deja. Nu mai era nimic de facut. Mama, in disperarea ei de mama, i-a facut ce i-ai face unui om, pana si masaj la inima... Dar el o vedea de deasupra... Omuletul avea in cutie ochii umezi. Plangea, mititelul... I-am pus cu totii in cutie cateva lucruri..flori..o icoana pe care o gasisem eu pe jos acum cateva luni si de care ma intrebam oare de ce mi-a aparut in fata, oare ce ma va astepta... Dupa ceva vreme petrecuta langa el, prin casa, a venit vremea sa plecam spre casa, eu si fratele meu. Jimiuta era deja rece, putin... M-am despartit greu, dar totusi usor de el pentru ca stiam ca maine dimineata la ora 10 il voi vedea din nou, de fapt sa plecam. Dimineata as vrea sa fie soare si gazonul acolo sa fie verde ca in pliant... Mi-e mila de mama, era lumina ei, asa ii spunea mereu... Cum, oare, sa i-o reaprind din nou?.. Ramai cu bine, fratiorule. Dumnezeu sa te ierte. (nu credeam ca voi scrie atat de mult, insa acum imi dau seama ca e doar foarte putin. iertare.)

Mai ramai...

...mai ramai putin, omuletule, nu te duce chiar acum... (Dumnezeu sa fie cu tine!)

Scurt

Captain's Log. Suplemental: Luni 16 a fost o zi absolut imbecila. Marti 17, la fel. Gata.

Keeping the faith (link)

Cand incepe încrederea? Are vreun semn distinctiv? O granita de trecere? O simti? E ca o adiere? Sau..cand se termina? Are vreun semn distinctiv? O granita de trecere? O simti? E ca o durere? DOAR EU la asta se refera...doar ca nu poti face totul de unul singur si atunci e nevoie de acest risc. Doamne Fereste, nu sunt vreun mizantrop sau in pericol de a fi. Prefer sporturile extreme, cum ar fi, nu-i asa..[he! he!] Increderea. Ca sa zic asa, pe romaneste francofona, still keeping the faith... are you?

Nu

O fata: "..De ce ai venit?.." Un baiat: "..." The end. Fara poza.

O luna (link)

Da. Dar altcineva a remarcat asta. Zice: "auzi, mah, nu acum o luna, pe 13...". Eu: "phaa. bai, sa mor daca nu am avut impresia ca s-au scurs 2-3 luni, am si uitat". Zice: "Hehe" (cu subinteles). Am zambit usor (stiu eu de ce), am tras aer in piept si mi-am zis ca m-am descurcat. De data asta. Si daca ai fi avut vreo banuiala..da, de ceea ce iti era teama ca se va intampla atunci... Hai, bafta.

Gravity (link)

Azi noapte, l-am descoperit pe Shawn McDonald pe myspace. Personal, gasesc Gravity, a doua piesa din player, exact ceea ce cautam ca sa umplu un gol. Cred ca am ascultat-o la rand de vreo 40 de ori, nu mai stiu si nu conteaza. Hint, tip & trick: "You" din piesa nu se refera la oameni...e undeva mai sus de atat.

Am vorbit destul: Shawn McDonald [din cand in cand voi incerca sa impart cu voi ceea ce gasesc eu ca merita ascultat]

7,2. Desigur, la suta.

Primul dintre voi care ghiceste ce reprezinta are asa ceva de la mine saptamana asta lol. Poftim? Sa pun poza? Haha, no way, Jose.

Hai ca e simplu. Ne vedem acolo. :)

Imi pare rau... Cu placere!

O buna prietena ma intreba acum cateva zile: "ce crezi, toate lucrurile astea [rele, nu mai intru in amanunte, o sa va dati seama] ne fac mai rai sau doar mai goi pe dinauntru?" [Intrebarea nr.1]

Altcineva crede ca te fac mai bun. Probabil, in cele din urma, dupa ce obosesti sa mai fi rau cu tine insuti sau fata de cei care nu stiu ce-i asteapta intalnirea cu tine... Personal (eu) si personal (ea) cred(-em) ca e posibil, dar ca depinde de structura interna a fiecaruia. Admitem, deci, ca da... Dar, in ce sens, bun? [Intrebarea nr.2]

IMHO (in my humble opinion):

R1: Eu cred ca ambele, doar ca nu in egala masura. Una sau alta mai mult ca cealalta, exact, in functie de structura interna a fiecaruia. Din pacate, stiu asta pe pielea mea. Devenim mai reci si mai distanti, mai circumspecti si mai rationali (?), mai pragmatici si, din pacate, mai egoisti [de aici si 'DOAR EU']. Toate astea atrag automat si golul din noi. Adica toate frustrarile, nereusitele, amintirie urate, teama, apatia, amarul si cate si mai cate. Si apoi, pornim la drum din nou, o luam iar de la capat spunandu-ne ca "This year's love had better last". Suntem in pericol sa ne transformam in niste "supergirls"... Doamne, sper ca nu.

R2: Mai buni, adica, mai fraieri de atat? Se poate si mai jos de atat? Hmm. Nu ma intelege gresit, dar daca esti bun (sau asa cum esti tu, deschis, sincer, na) si dai iar peste niste [ahem ahem]? Ti-o iei din nou. Clar. Poti fi bun cu cei care merita si care dovedesc asta, in cele din urma. Mare atentie, totusi, ii poti rani chiar si asa.

Apoi, mai buni, in sensul de mai intelepti, mai rabdatori, mai...cum? Eu sper ca da, dar nu e intotdeauna asa.. Stiu eu pe cineva.

Asa ca..."imi pare rau, dear, ca [...] sau pt ca [...], dar [...], asa ca [...]". "Ah, e ok, stai linistit/a, cu placere."

Ne vedem' la motoare', cat o mai fi cald afara...si comentati aici, puteti.

Clean

Ganduri dintr-o vineri de 2005. Aceleasi ca si cele de acum.. http://clean.weblog.ro/ Ah, si putin din altul: "A. O prostie: M-am intors acum de la o sedinta de productie pt o reclama, de unde am plecat chiar relaxat. a iesit bine. o sa fie bine. aici, la birou, e cam cald si ma simt intr-un fel ingradit. n-am explicatie de ce (sau am) dar imi da un sentiment de frustrare. B.Alta prostie: Deunazi, citeam pe net pe un site de citate, maxime, etc. doua mi-au retinut atentia: 1. oamenii pot sa spuna despre mine orice, asta nu ma va schimba pe mine in ceea ce sunt; 2. lucrul in echipa e recomandabil (sic!) pt ca iti da posibilitatea sa arunci vina pe altcineva. Am zis, "Ha! Ce tare!" C. Asta nu e o prostie: Mi-a trimis pe mail o foarte buna prietena (ce m-as face daca n-as mai putea macar sa ma gandesc la tine uneori, Andreea?...) o piesa instrumentala de pian a unui artist pe nume Gonzales. Piesa se cheama Gogol. Foarte misto, in genul Yann Tiersenn, usor avangardist. O recomand. D. O treaba misto: Imi adun prietenii sa vad care merge la Depeche Mode, in martie, la Budapesta. Ala io, ala io... E. Un secret: Uneori, mi-e dor de [nu mai conteaza]... Dar, dupa 5 ani si ceva, trebuia, probabil, sa ajungem si aici. Sau poate ca nu... " august, 2005

(doar eu)

P.S. la postul de mai jos: V-am zis ca DOAR EU contez? Adica, la randul vostru, fiecare dintre voi DOAR pentru voi.. Nimeni nu o sa va planga de mila sau sa va faca jocul fara ca ei sa conteze mai intai DOAR pentru EI. Nu asteptati nimic, nu veti primi. DOAR Dumnezeu da fiecaruia DOAR ceea ce merita. Si nu ma luati cu chestii de genul "si iubita/iubitul meu conteaza pentru mine". Poate, un timp, apoi, dupa ce totul e negat, si ei conteaza DOAR pentru EI. Dar deja stiti asta, nu?

(doar eu)=cinism, pragmatism, teama, heartbreak, soulbreak, reticenta, etc, etc

PS la PS: imaginea din colt nu are neaparat legatura cu postul, dar e atat de tare incat n-am rezistat sa nu o urc cu sau fara permisiune. I don't care. Pentru ca DOAR EU contez, nu? :P Fiti bine!

Oldfashioned me?

(un post usor confuz) Eu nu cred ca e important sa fii in pas cu.. societatea. Cel putin, nu din unele privinte. E atat de usor sa fii sau cel putin sa pari cool sau deosebit. Imaginea conteaza. Sau felul in care tragi din tigara. Sau ce naiba iti iei de baut in club. Chiar si ce job ai. Prietenii tai trebuie sa fie musai cool si ei si, daca ai si o mica doza de cabotinism si snobism, ti-i alegi chiar dupa ce beau, dupa felul in care fumeaza sau ce job au.

Si, da, uneori sunt asa chiar si eu, care mai cred inca in lucurile simple...ridic un pahar cu absinth pentru voi, aceia pe care ii iubesc. Chiar si pentru aceia pe care nu ii cunosc si nu ii iubesc inca. Exista inca multa de unde vine asta, dar nu-mi cereti sufletul, pe asta nu il mai dau.

www.myspace.com/absynthemoon