JIMI

...s-a sfarsit...

(prietene, daca nu te tine inima sa mergi mai departe, considera ca nu am mai scris nimic si voi intelege, nici eu nu am putut reciti...si nu te mira ca nu e nimic mai jos. este, crede-ma.)

...azi am apucat de am ajuns la ai mei in jurul orei 21 sa iau si niste scule si sa il vad pe Jimi. Statea pe o parte, acoperit de perna electrica, calduta, fiindca avea temperatura foarte scazuta... respira greu pe gura si avea un ochi intredeschis..m-am asezat cu capul langa el si instantaneu am izbucnit in plans. Stiu eu cativa care vor spune "patetic". Nu e momentul acum sa va spun unde sa va duceti.. Il mangaiam si ii spuneam sa mai ramana pana maine, asa cum l-am rugat si ieri, sa mai ramana pana azi...stia ca ii vorbesc si deschidea mai mult ochiul si avea cate o zvacnire din varful coditei... asa ma bucuram cand facea asta..si ii spuneam lucruri numai de noi stiute si iar dadea din codita..si ma rugam si iar il mangaiam si iar dadea din codita. A venit si mama si se bucura si ea, dar numai eu stiu ce durere era si in ea. A fost 'mamica' lui, in fond. Cine ii dadea sa manance cand vroia el, cine il spala, cine curata dupa ce.., cine il iubea mai tare... Cand s-a nascut, pisica l-a respins, nu il lasa sa se alapteze, nu stim de ce. L-au hranit doua luni cu seringa. Apoi a venit mama cu el acum aproape 14 ani si i-am pus numele Jimi. Da, imi placea mie de Jimi Hendrix... Oricum, pana in ziua de azi am discutii cu mama despre care dintre noi a fost nasul de botez.. L-am alintat in toate felurile, i-am pus tot felul de nume si porecle, nu mai are rost sa le insir aici. Dar, important, mereu ii spuneam la ureche ca el este "fratiorul meu mai mic" sau "prietenul meu cel mai bun" si el stia asta... Printre prietenii mei eram un ciudat cu poza unei pisici intr-o rama mica, pe noptiera... Acum 4 ani a fost foarte bolnav..dar foarte bolnav, era o leguma, insa, sansa a fost sa am niste relatii la Salvavet si un medic de acolo (Horia Elefterescu, multumesc.) cu care am facut eu un film ne-a ajutat cat a putut el si a reusit.. Ziua, el il trata si il ingrijea, noaptea noi il iubeam si stateam cu el si tot asa timp de vreo 2 saptamani, apoi medicii de a noi, de la cabinetul de langa bloc, Paul si Garofita... Mama slabise, era rau... Jimi se intrema pe zi ce trecea, incepuse sa manance, sa bea apa, sa se ridice in labute... ...astazi nu a baut deloc apa, singurul lucru pe care il mai facea...semn ca la oamenii care nu mai au nevoie de asta pentru dincolo.. I-au facut in timpul zilei alte perfuzii cu glucoza, am inteles, si o alta doza de insulina, pentru ca, da, i s-a depistat diabet de 6 ori mai mare decat limita maxima. Intre timp, joaca asta dintre noi, eu vorbindu-i si el dand din codita intr-o stare de semiconstienta, a dus la un fel de intrare in normalitate. A sunat la usa fratele meu, a intrat in casa, dar era mai liniste decat oricare din datile cand venea. Am mers sa vad de ce si..am vazut cutia din lemn pe care a facut-o in dupa-amiaza asta.."sa fie..poate trebuie..", a zis cu o voce complet stearsa...Mi-a scazut brusc tensiunea si nu mai auzeam decat un tiuit in urechi...mama era linistita, dar nu intelegeam de ce. Sa fie oare mai tare decat noi? M-am intors langa 'omulet' si era la fel...Apoi, am facut cu schimbul langa el si parea ca comunica cu noi prin zvacnirile varfului coditei...I-am spus sa imi promita ca nu pleaca si ca mai ramane inca o zi, ca am nevoie de el... Poate ca in lumea oamenilor pare exagerat sau o copilarie..dar in lumea mea, durea atat de tare...Dupa atatea luni de vesti proaste, intamplari cretine si de lucruri si prieteni pe care i-am pierdut gratuit si inutil, la el veneam des si ne frecam fruntile unul de celalalt si el torcea si ma iubea neconditionat. Si mama se mira de ce vedea, chiar daca ea primea toata atentia lui, in fiecare zi... Dar eu nu prea veneam pe acasa si, poate, de asta se mira... Am plecat la mine acasa destul de apasat, dar mai linistit, doar dadea din codita...Ieri, cand l-am vizitat, dupa ce tata imi spusese sa vin sa il mai vad pe Jimi ca nu se stie cat mai ramane, ca e foarte bolnav (veste care iar a cazut ca un traznet dupa o zi de luni plina de vesti aiurea, o zi de marti la fel) am ramas parca ascuns dupa ziddul de la hol catre dormitorul unde era pe pat acoperit cu o patura, cu patura mea, care ramasese la ai mei...Nu ma puteam misca, nu puteam face nici un pas spre interiorul camerei, catre el... Eram impietrit din momentul in care i-am vazut varful urechilor iesind de sub patura... ........ In viata mea, toate mortile au fost anuntate prin telefon. Prin telefonul mobil. E mobil ca sa il iau cu mine sa nu pierd asemenea vesti..stupid. Asa s-a intamplat cand s-a dus binica mea, cea care m-a crescut... Atunci am fost o vreme rupt de realitate, desi stiam de zile intregi ca din moment in altul... Oricum, nici azi nu pot spune ca nu ma mai gandesc la asta, ca mi-a trecut...sunt dati cand cedez... A sunat telefonul si am vazut numele fratelui meu pe ecran. "Ce naiba, doar acum mai putin de o ora ne-am despartit, o fi uitat ceva", mi-am zis intr-o fractiune de secunda. In fractiunea imediat urmatoare, am inghetat. Totul s-a incetosat in jur..stiam deja de ce ma suna... Am raspuns greu si nu am pus imediat telefonul la ureche.. Era liniste, se terminase... "...hai incoace ca a murit Gicutzu'...", cred ca a zis, nu mai stiu, nu mai auzeam...asa ii zicea tata cand il alinta...nu mai stiu ce s-a intamplat intre momentul in care am inchis telefonul si momentul in care a sunat tata... "..da, stiu, mi-a zis Gabi..vin acum..." dar printre cuvintele mele o auzeam pe mama plangand asa cum nu am mai auzit-o niciodata..Am inteles ca, definitiv, s-a rupt ceva din ea, i-a murit si o jumatate de suflet. Cealalta suntem noi, copiii-ei-oameni, de sange... In timp ce ma imbracam am avut luciditatea sa caut pe internet contactele despre Raiul Animalelor, acel cimitir pentru ele... E ciudat cum, de fiecare data cand am trecut pe langa el in drumul spre mare sau am citit intamplator ceva, mereu am zis ca aici voi veni cu el, cand se va intampla... Am sarit peste ora tarzie si am sunat, ma gandeam eu ca vor intelege... Am stabilit totul pentru a doua zi..deja, azi... "Da, doamna, avem noi cutia..deja...", si am uitat ca vorbeam la telefon.. Ajuns acasa la ai mei, am imbratisat-o pe mama..."Doamne", mi-am zis, "imi ajunge pana la umar..". Atunci mi-am promis ca o voi imbratisa mai des, oare de ce am aflat asta abia atunci... 'Baietel', alt nume de alint, era deja in cutie, in hol. La capul lui, mama aprinsese o lumanare, ce daca era un animal, penttru noi a fost membru de familie cu drepturile lui. Cateva secunde, poate mai multe, nu am reusit sa cobor la el, eram atat de impietrit . Cu greu am reusit, si l-am atins.. Era inca cald, mobil. I-am aranjat labutele si 'costumul', blanita. Apoi am scos de sub el codita si am coborat sa il sarut..."omuletule, doar te-am rugat sa mai stai o zi.." Restul din ce am mai spus pastrez pentru mine... Am aflat ca omuletul asta mic a reusit sa se dea jos din pat cu, oare de unde putere, nu vom sti, dar unde vroia el sa mearga? Catre ce? Sau sa faca ce... L-a luat tata in brate si parca scancea, mititelul.. Apoi, l-a pus pe pat, dar omuletul s-a cambrat de cateva ori si apoi a scos un sunet care aducea a urlet in lumea oamenilor... Omuletul nu vroia sa plece, vroia sa ramana cu noi, doar era cald si bine si stia ca e mai mult decat iubit... S-a oprit din viata. Se sfarsise deja. Nu mai era nimic de facut. Mama, in disperarea ei de mama, i-a facut ce i-ai face unui om, pana si masaj la inima... Dar el o vedea de deasupra... Omuletul avea in cutie ochii umezi. Plangea, mititelul... I-am pus cu totii in cutie cateva lucruri..flori..o icoana pe care o gasisem eu pe jos acum cateva luni si de care ma intrebam oare de ce mi-a aparut in fata, oare ce ma va astepta... Dupa ceva vreme petrecuta langa el, prin casa, a venit vremea sa plecam spre casa, eu si fratele meu. Jimiuta era deja rece, putin... M-am despartit greu, dar totusi usor de el pentru ca stiam ca maine dimineata la ora 10 il voi vedea din nou, de fapt sa plecam. Dimineata as vrea sa fie soare si gazonul acolo sa fie verde ca in pliant... Mi-e mila de mama, era lumina ei, asa ii spunea mereu... Cum, oare, sa i-o reaprind din nou?.. Ramai cu bine, fratiorule. Dumnezeu sa te ierte. (nu credeam ca voi scrie atat de mult, insa acum imi dau seama ca e doar foarte putin. iertare.)